IUBIRE vs Ego

Hmm a trecut ceva timp de cand nu am mai postat nimic pe blogul meu si cred ca a venit timpul sa fac lucrul asta. Dupa cum spuneam nu vreau sa scriu pe blogul meu lucruri banale si inutile ci lucruri din care puteti invata si voi ceva.
Am intrebat de multe ori lumea din jurul meu "ce inseamna IUBIREA" ba chiar m-am intrebat si eu de multe ori oare ce inseamna cu adevarat IUBIREA... Am primit tot felul de raspunsuri care mai de care, insa nici unul complet si care sa-mi satisfaca curiozitatea.... nu m-am oprit la o simpla intrebare caruia nu-i gaseam raspunsul ci am continuat sa caut raspunsul complet.
Si iata ca in cele din urma l-am gasit in cuprinsul unei povestioare pe care am citit-o si eu si pe care as vrea sa o impartasesc si cu voi cei care mai cititi postarile mele.
Se spune ca a existat odata un arbore batransi maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele.Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.
Un baietel obisnuia sa vina sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceva mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul Incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic, ea-i imbratiseaza pe toti cei care de care se apropie.
Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale era foarte inalte, dar el si le apleca, pentru a-i culege fructele si pentru ai mangaia florile. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline pe cad egoul niciodata. Daca incerci sa te apropii de un Ego, acesta se v-a inalta si mai mult devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii este considerat a fi mare.
Asadar ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul i mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand paote darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.
Baiatul a crescu. Uneori, dormea in poala copacului, alteori i manca fructele, sau purta o coroana de flori impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.
Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa-si faca prieteni.....De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la arbore. Acesta insa il astepta cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino, Vino. Te astept ". Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare. Cand baiatul nu venea copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult. iar zilele in care trecea pe la arbore au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp liber pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. "Ce Arbore? De ce ar trebui sa-l vizitez?"
Intr-o zi pe cand trecea prin apropiere, arborele i-a strigat: "Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul i-a raspuns:"Ce-mi poti oferi ca sa trec sa te vad? eu imi dorec bani" Egoul este intotdeauna motivat, are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.
Uimti arborele i-a spus baiatului: "nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ce am". Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat. "Din pacate, nu am bani, aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu cu flori, apoi de fructe. Umbra noastra i racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti a voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Nu nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani"
Baiatul i-a spus "Atunci de ce sa vin la tine???" Am de gand sa merg doar acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:"Atunci culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani".
Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. el nu poate simti decat nefericire. Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine banii in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intrega sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus:"Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma".
Barbatul i-a raspuns "termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri cand earm copil fara minte"
Egoul considera iubirea un lucru prostesc o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat "Vino mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine"
Barbatul i-a raspuns:"termina cu flecareala asta stupida. Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa"?
Copacul a exclamat:"o casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa". Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc libere in natura. Cat despre oameni cu cat casa in care traiesc e mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor". Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat toporul si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiu, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand i sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea sa scoata nici un sunet. Cu o ultima sfortare cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu".
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copa. Acesta l-a intrebat:"ce mai pot face pentru tine?" Ai venit dupa foarte, foarte mult timp".
Batranul i-a raspuns:"ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta am nevoie de o barca"
Fericit copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar te rog ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta"
Omul a adus un fierastrau a taiat trunchiul copacului si si-a facut o barca din el si a plecat. Acum din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat cu nerabdare sa intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu constient ca nu mai are nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se v-a mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat. Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.

Acestea fiind zise va las pe voi sa trageti concluziile si sa reflectati asupra acestui concept IUBIREA. SA FITi IUBITI.